imaginatia e usoara

O barza

2010-11-13T21:59:00.003+02:00

De doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Voi sta asa pana cand oamenii politici de pe intreg mapamondul se vor intalni, isi vor da mana si vor dori pacea lumii. Insa, pe de o parte, sper ca ziua aceea sa soseasca foarte curand, iar pe de alta, nu mai cred c-a fost o idee chiar atat de buna. Probabil, cu trecerea anilor, de atata stat intr-un picior voi deveni barza si-mi voi lua zborul. Tot ar fi ceva...

Flori de tei

2010-11-13T21:33:00.006+02:00

Plutesc. Asa mi se intampla mie cand beau un ceai facut din tei. Si imediat ce am sorbit din cana cea de rosu lut, am si-nceput sa ma ridic de la pamant. Si stau asa cam cinci batai de aripa de porumbel apoi revin usor ca sa mai iau din nou o gura. Si iar ma-nalt, mai sus si tot mai sus, si iar revin ca mai apoi sa pot pluti din nou. De fapt, nici nu-i nimic de spus cu asta, in fiecare an se-ntampla asa, atunci cand teii dau in floare si porumbeii vin la geam...

O fotografie

2010-11-13T21:27:00.005+02:00

Aveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Ciudata intrebare!

Despre Univers

2010-11-13T21:12:00.004+02:00

Sunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel,

Planetele se frang.

Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba.

Totul apare rece,

Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie.

Orice miscare incetineste,

Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata.

Doar o speranta mai pluteste,

Pierduta calm in intuneric,

Un inceput ce sta sa-nceapa,

O flacara ce inca nu a fost aprinsa.

Intr-o lume albastra

2010-11-09T13:54:00.007+02:00

Intr-o alta lume, toata numai in nuante de albastru, eram un cavaler foarte inalt pe un cal si el foarte inalt si foarte lung. Nu era nevoie sa ne deplasam niciunde caci, fiind impreuna atat de lungi si de inalti, eram deja acolo unde am fi vrut sa ajungem. Si asta nu e tot! Nu exista nici o printesa pe care sa n-o putem scapa din bratele zmeilor si asta pentru ca inainte ca raul sa se produca, eram acolo si interveneam... Ati putea spune ca era o lume plictisitoare insa nu era deloc asa. Cu totii ne gandeam si discutam aprins despre lumea in care totul este verde si-n care, fiind foarte mici si foarte scurti, dureaza cat vietile a trei stele sa ajungi de la un fir de iarba la altul...

Univers

2010-11-07T16:45:00.007+02:00

Universul. Un spatiu fara limite. Nici macar imaginatia nu poate zbura mai departe si mai repede ca sa-l cuprinda. Incerci sa te iei la intrecere cu razele de lumina, cand le lasi in urma, cand o iau ele inainte, te invarti printre ele, le dai la o parte, e o joaca... Te strecori printre stelele care apar pentru o clipa, apoi dispar si altele apar. Si iar dispar... Insa nu-i locul si nici timpul sa fii trist. E vorba-aici de infinit, calatoria nici macar n-a inceput si nici nu se va termina vreodata...

Un elefant

2010-11-07T16:37:00.004+02:00

Cu ceva ani in urma, uitandu-ma pe fereastra, am vazut pe cer un pui de elefant zburand. N-am spus nimanui, cine m-ar fi crezut?! Astazi, s-a intamplat sa vad acelasi elefant, insa ajuns la maturitate. L-am chemat si, spre surprinderea mea, a venit. Mi-a spus ca e un elefant care mananca nori, ca si el m-a observat cu ani in urma uitandu-se in jos catre fereastra mea, insa n-a spus nici el nimic nimanui. Cine l-ar fi crezut?! Ii dau dreptate, un om la o fereastra?!

Pufuleti

2010-11-07T16:15:00.004+02:00

Am cumparat o punga cu pufuleti caci mi-era o pofta nebuna, insa punga fiind subtire s-a rupt si toti pufuletii deliciosi s-au imprastiat pe jos. M-am suparat pe moment, insa apoi, uitandu-ma la gramada de pufuleti formata mi-am dat seama de trecutul, de prezentul si, mai ales, de viitorul omenirii. Am realizat, dupa cum erau asezati pufuletii unul peste altul, ca noi, oamenii, nu mai avem mult de trait pe aceasta planeta. Ca lucrurile se vor schimba si ne vom schimba si noi odata cu ele. Ca vom strabate galaxiile si fiecare isi va cauta camin pe o alta planeta. Cam asta am vazut eu in gramada de pufuleti...

Un lamai

2010-11-07T15:38:00.007+02:00

Am un lamai intr-un ghiveci relativ mic. Adica, ghiveciul e mic. Nici lamaiul nu e mare, nu... Si el e mic. Adica si ghiveciul si lamaiul sunt mici. Si mai am si un bici. Recent cumparat. Adica biciul e recent cumparat, nu lamaiul si nici ghiveciul. Doar biciul. L-am cumparat pentru a forta lamaiul sa faca mai multe lamai la hectar. Adica sa-mi faca mai multe lamai pentru ca obisnuiesc sa beau suc de lamaie dimineata. Si-l biciuiesc cu biciul pentru asta. Pentru a-mi face mai multe lamai. Nu e un lucru frumos, stiu, insa daca n-a vrut sa-nteleaga de vorba buna...

La ceas de seara...

2010-11-07T01:28:00.006+02:00

Orice obiect pe care il vedem in fata ochilor a fost odata altceva. A venit de undeva si s-a transformat pentru a ne servi noua. Mai bine spus, l-am transformat noi pentru a ne fi de folos... Astfel reflectam eu la ceas de seara, pe sezlongul meu din lemn uscat si galben, fumand o tigara indoita de la jumatate si privind in zare soarele coborand... Ce-au fost oamenii la inceput? De unde venim si cine ne-a transformat pe noi? Si caror scopuri trebuie sa servim? Si am adormit...

Reactie in lant...

2010-11-07T01:19:00.007+02:00

Astazi, cand taiam paine, m-am julit la deget si a curs putin sange. De obicei, acesta n-ar fi un lucru atat de important incat sa merite sa fie amintit pe blog, insa tot azi a explodat corpul numarul 2 al statiei de centrifugare atomica din Elvetia, vulcanul Ciupacha a inceput sa erupa violent dupa sute de ani de liniste, iar stratul de ozon din imediata apropiere a orasului Montreal, s-a subtiat dramatic producand panica in centrele organizatiilor de mediu. Cred ca trebuie sa fiu mai atent cu cutitul...

Motociclete

2010-11-07T01:12:00.001+02:00

Dintotdeauna mi-au placut motocicletele. Pe prima dintre ele am primit-o cadou la 6 ani. Frumoasa mai era! Ma aruncam cu ea pe strazi cu viteza destul de mare pentru timpurile acelea, aproape 200 km/h. Apoi, in clasa a cincea, am primit una argintie cu care atingeam 800 km/h. La 18 ani, mergeam deja cu 3000km/h, iar acum, in drum spre serviciu, am atins 30.000km/h. Cred ca pot mai mult de-atat si o voi dovedi in curand cand imi soseste cea mai noua achizitie, cu care voi depasi 500.000 km/h. Sper sa nu racesc la urechi!

Reflectie mica

2010-11-07T01:02:00.007+02:00

Cateodata ma gandesc ca poate eu nu fac pe lumea asta ce-ar fi trebuit sa fac. Stiu ca fac ceva, dar nu sunt sigur ca fac ceea ce trebuie sa fac. Si chestia asta ma face sa nu mai fac cum trebuie nimic din ce fac. E frustrant! Daca as sti ce trebuie sa fac, as face si as fi satisfacut ca fac ceea ce trebuie sa fac. Poate intentionat sunt lasat astfel, indoit, tocmai ca sa nu realizez ca de fapt, fac exact ce trebuie sa fac. Acum chiar ca nu mai stiu ce sa fac...

Pe blog

2010-11-07T00:55:00.004+02:00

Au trecut mai mult de doua luni de cand n-am mai scris nimic aici, pe blog. Insa asa a spus si Napoleon cand a trecut raul catre Rusia, a zis ca n-a mai scris nimic in jurnal de peste doua luni. La fel s-a pronuntat si presedintele Clinton, inainte de a obtine cel de-al doilea mandat, spunand ca n-a mai oferit un interviu presei de mai mult de 60 de zile. Ce sa-i faci, probleme lumii atarna pe umerii nostri.

Mic de tot, mare de tot...

2010-11-07T00:46:00.002+02:00

Intr-o dimineata, m-am trezit om mic in lumea gandaceilor din iarba, fugarit de cativa dintre ei si aproape inecat de niste stropi de roua cazuti cu zgomot de pe frunze... Buimacit, de-abia am reusit sa scap, pitindu-ma in spatele unei tufe de fragi. Apoi, nu stiu ce s-a mai intamplat caci m-am trezit din nou... Insa nici acum nu eram la dimensiunea cu care m-am obisnuit ci mult mai mare, urias as spune. Picioarele imi erau cat muntii iar cu mainile puteam atinge Luna. Treceau ani pana reuseam sa fac un pas iar inima batea o data la un secol. Noroc ca mi-am revenit destul de repede si m-am bucurat nespus sa vad ca ma pot privi in oglinda. Am pornit catre serviciu atat de bucuros incat nici macat inghesuiala din tramvai n-am mai observat-o...

Un vis ciudat

2010-11-07T00:32:00.003+02:00

Am avut un vis ciudat care m-a chinuit toata noaptea. Ma gaseam ingramadit printre o multime de perechi de ciorapi de toate culorile, de toate marimile si din toate tipurile de materiale posibile. De-abia mai puteam respira! M-am luptat, am dat din maini si din picioare ca sa ies din inghesuiala insa ciorapii s-au dovedit mai puternici decat mine, m-au incolacit mai tare si m-au tinut asa, strans, pana s-a facut ziua. Cand m-am trezit, ce sa-mi vada ochii?! O multime de cravate, de toate culorile, s-au itit din sifonier si s-au aruncat asupra mea precum cobrele. N-am avut nici o scapare!

Am racit

2010-08-20T11:17:00.003+03:00

M-a tras usor curentul peste noapte si detin acum o mica durere de cap. Am simtit-o de cum m-am trezit, facandu-si loc, furisandu-se prin creier si infigandu-se acolo. O simt acum din nou, vie, zvacnind la fiecare bataie de inima. As putea sa iau o pastila care sa-i scada din putere insa am decis sa nu fac asta. Vreau sa ma lupt cu ea cinstit, cu mainile goale, sa-i explic ca am inteles avertismentul si ca voi fi mai prevazator pe viitor. Brusc, lucrurile s-a linistit, de-abia o mai simt. A fost o durere foarte intelegatoare...

Eating

2010-08-19T10:29:00.006+03:00

Stau la masa si mananc. Dar nu stiu de ce fac astfel. Pur si simplu, asa am fost invatat ca e bine. Si despre respirat mi s-a spus ca e absolut necesar, chiar vital. Asa ca o tot tin in ritmul asta, cine stie pana cand... Probabil, la un moment dat, ma voi rascula impotriva regulilor de tot felul si voi renunta la obiceiurile astea vechi de secole... Oare cum va deveni viata mea atunci?

Printre nori

2010-08-19T09:48:00.008+03:00

Odata, aveam aripi si zburam prin cer... Si pentru ca nu am fost destul de atent, m-am incalcit in cativa nori ciufuliti care m-au invelit pe data si m-au luat in stapanirea lor. Am ramas prins asa, in aer, ca-ntr-o panza de paianjen si am stat acolo ceva vreme pana cand tot mai multi nori s-au strans in jurul meu, s-au inegrit si au inceput sa lepede apa catre pamant. Spre final, m-am eliberat din stransoare caci norii devenisera subtiri, si am pornit in zbor cu aripile ude catre soare ca sa ma usuc. Ceea ce am si facut. (povestea asta nu e adevarata, sa nu incercati asa ceva acasa!)

Un culor...

2010-08-18T16:50:00.006+03:00

Cand veneam spre casa, m-am intalnit cu un rosu cam negru de suparare. Discutand putin si-a mai revenit si s-a facut portocaliu, iar mai apoi, cand i-am spus cel mai nou banc aparut, a devenit galben. La plecare se facuse din nou portocaliu iar cand ne-am despartit era rosu aprins si tot repeta ca nevasta-sa va fi verde de suparare daca va intarzia la masa... Stiam eu ca nu prea se potrivesc impreuna...!

Prin trifoi

2010-08-18T16:29:00.006+03:00

Cand voi fi iepure, caci voi fi cu siguranta intr-una din vietile mele viitoare, voi alerga prin trifoi cat de repede ma vor putea duce picioarele mele lungi. Mai ales dupa o ploaie racoroasa... o adevarata fericire! Imi doresc lucrul asta inca de cand eram melc, intr-una din vietile mele anterioare. Viata ca melc nu e prea distractiva, insa salata e teribil de gustoasa...

Non-cuvinte

2010-08-18T15:49:00.003+03:00

M-am hotarat sa nu mai folosesc cuvinte pentru a ma face inteles. Am observat ca ele, cuvintele, nu fac altceva decat sa transmita prea putin din ceea ce simt, iar cateodata pot fi prost intelese. Voi folosi un alt sistem, de fapt voi incerca sa nu vorbesc ci doar sa scot niste sunete precum fac cimpanzeii, de exemplu. Daca ma vei saluta si ma vei intreba ce fac, iti voi urla cateva vocale pe la ureche si astfel vei intelege de-ndata exact cum sunt si ce vreau pe lumea asta. Iar daca voi da si din maini, in timp ce mananac o banana, voi fi cu atat mai convingator... Non-cuvintele reprezinta viitorul.

Cand ploua...

2010-05-22T14:37:00.003+03:00

Eu n-am nevoie de umbrela atunci cand ploua si asta deoarece reusesc sa ma strecor printre stropii de apa cu o viteza incredibila. Ajung astfel acasa cu hainele perfect uscate. Unii au incercat sa se ia dupa mine si sa-mi imite miscarile de felina, insa n-au reusit. Deunazi, am fost cautat de unele dintre cele mai importante scoli japoneze de arte martiale. Vroiau sa le dezvalui secretul pentru a-si imbunatatii tehnicile ninja. Dar, i-am refuzat. Nu voi spune nimanui nimic si asta pentru ca, odata, am facut o promisiune unui melc batran si intelept. Secretul va ramane intotdeauna ascuns...

Tot despre biciclete...

2010-05-22T14:23:00.002+03:00

Bicicleta mea cu care ma arunc pe maidane este deosebita. Este albastra ca cerul senin, are rotile rotunde, are ghidon si mai are si lant. Ceea ce o face cu adevarat speciala este capacitatea ei de a frana... Bea mult ulei si-i place sa stea la umbra. Cam atat!

8-icicleta

2010-05-22T14:20:00.001+03:00

Cu ceva timp in urma, mi-am luat un vehicul cu o singura roata, precum cele folosite la circ. L-am folosit o perioada dupa care l-am vandut si mi-am cumparat o bicicleta. Insa, pentru ca m-am plictisit sa merg doar pe doua roti, am optat pentru o tricicleta. Am scapat apoi si de ea si mi-am luat o bicicleta dubla, cu 4 roti. Apoi una cu 5 roti, cu 6, cu 7, si m-am oprit la cea cu 8. Ca aspect arata interesant insa am uitat metoda prin care schimb vitezele... Acum, imi ia cam o zi intreaga ca sa merg de acasa pana la piata...

Putin racit

2010-05-04T15:19:00.005+03:00

Zilele astea cred ca sunt putin cam racit. De unde stiu asta?, ma intrebati... Pai stiu, caci doar atunci cand sunt racit imi cumpar ultimul tip de iaht si doar atunci cand sunt racit comand doua camioane pline ochi cu mere verzi cu care burdusesc iahtul nou cumparat. Apoi, ma arunc printre verzituri si pornesc fara tinta pe intinderile oceanului. Asta se-ntampla cand sunt racit...

La mobil

2010-05-04T14:31:00.005+03:00

Eu cand folosesc mobilul pentru a comunica, trebuie sa stau in picioare. Nu pot vorbi la mobil daca stau jos. Chestia si mai ciudata este ca, atunci cand sunt in picioare si suna mobilul, trebuie sa ma urc pe ceva mai inalt ca sa pot initia convorbirea. Iar dupa ce m-am suit pe acel ceva mai inalt iar o noua convorbire se iteste peste cea care deja se desfasoara, trebuie sa-mi gasesc rapid ceva si mai inalt pe care sa ma sui pentru a putea apasa, din nou, pe butonul verde. Credeti-ma, nu-i usor sa vorbesti la mobil in conditiile astea insa n-am ce face, asa sunt eu... (in poze, niste masini)

Legamant

2010-05-04T14:04:00.004+03:00

Mai nou, am facut un juramant: sa-mi pun ochii sa caute si sa priveasca si in locurile pe care, de obicei, le trec cu vederea sau nu le acord nici o atentie, grabit fiind din cauza vietii orasului: un colt de cladire umbrit, un copac ascuns dupa alt copac, o multime de fire de iarba, nori, stropi de ploaie, balti si pamant ud, pasari, caini si pisici. Pe cele care nu sunt enumerate aici (si sunt sigur ca sunt multe) urmeaza sa le descopar curand, tanandu-ma strans de juramantul facut... (poze de pe http://fiftyfootshadows.net)

A uita lucruri...

2010-05-04T13:50:00.007+03:00

Dupa ce ai iesit din casa dimineata, exista cu siguranta unele lucruri pe care ai uitat sa le iei sau sa le faci. Oricat de mult te-ai gandi inainte, ai scrie notite sau ti-ai inregistra vocea pe mobil, undeva, pe strada, la o distanta destul de mare de casa incat e prea tarziu ca sa te mai intorci, iti vei aduce aminte de lucrurile pe care le-ai uitat. Situatia asta se repeta in fiecare zi si nu poti lupta impotriva ei, singurul lucru pe care-l poti face este sa uiti minimum de lucruri, adica sa-ti ramana doar unul singur uitat. Insa asta e foarte greu si doar cei mai capabili si antrenati oameni din lume au reusit, in perioada lor de tinerete, sa uite doar un singur lucru. O adevarata performanta!

Entitati

2010-04-30T13:55:00.006+03:00

De curand, s-a intamplat ceva ciudat cu mine, mai exact, cu sinele meu interior. Vechiul EU s-a pierdut, s-a topit undeva in abisurile intunecate ale subconstientului, facand loc unor noi entitati. Totul se desfasoara ca inainte doar ca acum suntem mai multi, inghesuiti in acelasi corp. Astfel, acum spunem ca noi ne simtim bine, noua ne e foame, noi vrem sa dormim, ne este sete, vrem dulciuri si asa mai departe... Asta n-ar fi o problema, insa acum e foarte greu sa multumesti pe toata lumea. Fiecare vrea sa manance altceva, sa doarma la alte ore decat e firesc, iar pentru dulciuri se duce un adevarat razboi. Daca vor obosi vreodata de atata scandal, poate voi reusi sa revin la suprafata, sa ma rebucur de muzica lui Morricone pe care-o iubesc atat... (poze de pe http://fiftyfootshadows.net)

Umbrele

2010-04-18T12:53:00.005+03:00

Ieri, am vazut trei umbrele sprijinite de peretele unei case. Una langa alta, subtiri, lungi si inchise la culoare, pareau cam plictisite. Cu siguranta vorbeau despre vreme si probabil auzisera vestea ca soarele va sta pe cer mai mult decat se obisnuisera. Toata lumea stie ca lor le place apa, chiar o adora. Mai ales in portii mici, cazute din cer. Ca sa le fac sa zambeasca putin, am luat o sticla cu apa si le-am udat pana la piele. Inca le mai auzeam razand in hohote cand am cotit spre Piata Romana...

Altfel decat se obisnuieste...

2010-04-18T12:31:00.004+03:00

Intotdeauna te simti mai bine cand faci lucrurile altfel decat se obisnuieste... De exemplu, cel mai bun somn pe care-l poti experimenta in viata nu se obtine in pat ci pe fotoliu sau pe o banca in timpul verii sau pe un covor pufos, cu corpul rapus si cazut asa cum se nimereste... Iar apa rece nu se bea decat direct de la un izvor involburat, insa daca esti nevoit s-o bei dintr-un pahar, trebuie musai sa-ti curga putin si pe fata si pe gat. Doar asa te bucuri intr-adevar de toate aceste experiente...

Morcovi si ceapa

2010-04-07T16:29:00.008+03:00

De cand am inceput sa mananc 20 de morcovi dimineata si 20 de cepe seara, au inceput sa-mi apara muschi noi. Nimeni de pe planeta nu-i mai are. Astfel, detin acum o forta musculara sensibil mai mare decat a oricarui locuitor al planetei. Nimeni nu stie pentru care motiv, morcovii si ceapa au determinat aparitia unor noi structuri musculare, ca sa spun asa, insa un lucru e cert: locul meu nu mai este pe Pamant. Voi porni deci prin Galaxie in cautarea planetei portocalii sau a celei pe care, daca stai prea mult cu ochii deschisi, incepi sa lacrimezi... Acolo imi voi gasi, probabil, linistea...

Prin Rai

2010-04-04T08:45:00.013+03:00

Au trecut o multime de ani de cand sunt pe Pamant. As fi putut face o gramada de lucruri in timpul asta daca ramaneam in Rai. As fi crosetat sute, poate chiar mii de aripi de ingeri (daca aveam spor), as fi creat cateva milioane de clopotei si o multime de harpe cu sunet cristalin. In plus, m-as fi ocupat de harghelia mea de inorogi, care zburda toata ziua printre nori, si, bineinteles, de pasaretul maiastru care-ti incanta diminetile. Cam asta as fi facut in timpul asta. In rest, lapte si miere...

(poze luate de pe http://davejansen.com si http://words.youngdoo.net)

Ciudat...

2010-03-31T16:06:00.010+03:00

Eu am uneori niste sentimente pe care ar fi trebuit sa le am cu mult timp in urma. Practic, nu mai are rost aparitia lor acum pentru simplul fapt ca nu voi raspunde la ele asa cum era normal sa raspund, iar daca reactionez cumva atunci cand se ivesc, ma simt demodat si plictisitor... Se poate spune despre mine ca sunt oarecum defazat sau, altfel spus, ceea ce mi se va intampla peste ceva ani, ar fi trebuit sa mi se intample acum... Ciudat... (pozele sunt luate de aici: http://fiftyfootshadows.net)

Alegere

2010-03-31T10:44:00.005+03:00

Cand mi s-a spus ca pot calatori in timp, n-am fost deloc incantat. Nu mi s-a parut o chestie prea interesanta nici faptul ca pot zbura sau ca pot deveni invizibil sau ca imi pot schimba infatisarea dupa dorinta... Nimic nu mi-a placut. Tot ce am vrut a fost sa fiu aproape de noul model de automobil Porche XTG 390 cu tractiune pe o singura roata...

Dimineata

2010-03-31T10:18:00.004+03:00

Azi m-am trezit moale ca o carpa, nici nu ma puteam ridica... Am zacut asa, jumatate pe pat, jumatate desfasurat pe jos, cam vreo jumatate de ora. Tot ce am putut sa fac a fost sa ma scurg incet catre tastatura si sa incerc, cu greu, sa scriu aceste randuri. Insa, dupa cum se poate vedea, n-am reusit...

India

2010-03-30T10:53:00.008+03:00

Daca ar fi sa calatoresc in India, primul lucru pe care l-as face ar fi sa scap de toate hainele europene, sa ma imbrac indieneste, sa ma urc intr-unul din trenurile lor aglomerate si sa calatoresc prin tot tinutul. Apoi, pentru ca voi deveni aproape indian, imi voi dori sa calatoresc spre Franta, unde, voi scapa de hainele mele indiene si ma voi imbraca in straie europene. Voi lua trenul rapid si voi calatori prin tot teritoriul galic. Iar dupa un timp, cand voi redeveni european, imi voi dori sa ajung iar in India. Si tot asa pana cand ma voi aseza la casa mea tocmai in Laponia, unde totul e alb si nici urma de cale ferata. (poze de pe http://fiftyfootshadows.net)

Soare verde

2010-03-30T10:44:00.004+03:00

Daca soarele ar fi fost verde, plantele ne-ar fi aparut in fata ochilor albastre si cerul ar fi fost portocaliu. Pamantul ar fi fost de un rosu aprins, cam asa cum intalnesti in Australia sau pe Marte, iar apa am fi baut-o violet. Si oamenii ar fi fost diferiti, eu, de exempu, as fi scris acum pe blog folosindu-ma de par si stand oarecum cu capul in jos. Asa s-ar fi intamplat daca soarele era verde...

In alta viata

2010-03-29T20:07:00.003+03:00

Eu cu siguranta am fost Napoleon in alta viata. Stiu sigur asta! Daca printr-o intamplare, n-am fost eu Napoleon, cel putin am fost unul dintre comandantii lui in care avea mare incredere. Exista insa o sansa la o mie sa fi fost un comandant mai mic sau unul dintre ajutoarele apropiate ale acestora. Nu e exclus, iar, sa fi fost doar un curier al marelui imparat sau o ruda a curierului. De fapt, sunt mai mult decat convins ca in alta viata am fost Alexandru cel Mare. Insa exista o sansa la un milion...

Ganduri...

2010-03-01T21:46:00.002+02:00

Daca in jurul meu e liniste, nu bate vantul si mai inchid si ochii, ma rup de lumea asta. Ea nu mai exista pentru mine. Ajung, astfel, intr-o lume imateriala, o lume in care ideile alearga nestanjenite, una dupa alta, cu o viteza infernala. Incerc sa prind cate una, insa sar precum pestii scosi din apa si-mi aluneca printre degete. Am folosit diferite instrumente si metode de a captura macar un gand cat de mic, fara succes insa. Probabil am nevoie de antrenament, un pic de judo, tai chi chuan sau kuntao. Deocamdata imi petrec diminetile cu capul gol...

Si un melc...

2010-02-19T12:39:00.001+02:00

Am vazut ieri un bursuc. Si o vulpe am vazut, si un cerb, si o bufnita si o veverita. Si un arici, un soricel de padure, un mistret si un cintezoi, am vazut. Si un melc. Erau toti desenati intr-o brosura despre viata in padure si care trata inconsistenta trairii interioare si degradarea mistica cu inflexiuni karmice in arealul mitologiei vizionare si cognitive. Cred ca aveau dreptate...

Celsius

2010-02-19T12:04:00.000+02:00

Afara e rece si e doar un grad Celsius. Si gradul acesta Celsius sta in frig si asteapta sa se faca 2 grade sau mai mult, ca sa nu mai fie singur. Insa si asa, stingher, si tot e fericit caci ar fi putut sa nu existe in aceasta lume. Cand apa e-nghetata, fiinta lui se anuleaza, dispare, ba chiar mai rau, poate ajunge sa fie opusul a ceea ce isi doreste cu ardoare sa fie. La -1 grad, toate visele se transforma in cosmaruri. Insa prognoza anticipeaza o incalzire a vremii si implicit mai multi prieteni care i se vor alatura in curand...

Amintiri...

2010-02-17T15:29:00.000+02:00

Pentru ca aveam nevoie de bani, mi-am vandut amintirile unor persoane carora le lipseau. De exemplu, pentru amintirile de la gradinita am obtinut un pret bunicel, iar pentru primii ani de scoala, in care am luat o gramada de premii, mi s-a oferit o suma importanta. Am mai dat niste zile de nastere, niste vacante la munte, primul sarut (pentru care am primit foarte, foarte multi bani), ceva petreceri, cateva concerte si o multime de iesiri in oras (pentru cele din urma, preturile au scazut foarte mult in ultimul timp, practic nu prea merita sa le mai dai). Asta e!

O era de aur...

2010-02-17T15:03:00.000+02:00

Am auzit ca, in curand, oamenii isi vor putea umple plamanii cu aer fara sa plateasca nimic. Si sa-si miste picioarele cum doresc, va fi permis. Iar cu mainile vor face tot ce doresc ei. Ochii ii vor putea roti in voie, dupa bunul plac si gaturile le vor putea intoarce in stanga sau in dreapta... Iar toate chestiile astea, gratuit! Nu-i asa ca vom intra intr-o era de aur?

Am racit...

2010-02-17T14:54:00.001+02:00

Am racit si-mi curge nasul. In mod normal, asta n-ar fi nimic dar am auzit ca si marelui Kim Jong Il i s-a intamplat acelasi lucru si imediat l-au dus in fata plutonului de executie si au scapat de el. Si in Africa s-a petrecut o chestie similara celebrului Thabo Mbeki: l-au transat cand au vazut ca-si folosea, pe ascuns, batista... Oare cat timp mai am?

Sfreshel

2010-02-15T22:44:00.004+02:00

M-am intalnit ieri cu un sfreshel. Le stiti voi, sunt creaturile acelea firave care aproape ca nu se vad in lumina amiezii ci doar seara spre apusul soarelui, si inca si atunci doar un ochi antrenat le poate sesiza prezenta. M-am intalnit deci cu unul, care s-a apropiat de mine atat cat sa-l pot prinde de o aripa (de fapt, cred ca s-a lasat prins intentionat). L-am dus la ureche (caci asa se procedeaza cand prinzi unul) si a inceput sa-mi spuna intamplari greu de crezut. Probabil nu mai spusese nimanui nimic de mult timp, caci prea ii mergea gura fara oprire. L-am ascultat si l-am ascultat iar cand stelele s-au itit pe cer, a batut din aripi cu zgomot ca de clopotei si a plecat iute catre vest. Acum, nu ma puneti sa va relatez povestile auzite caci, sincer, nu prea le-am inteles. Nimeni nu cunoaste limba sfreshelilor... Insa ma bucur ca i-am fost de ajutor...

Cand voi fi mare...

2010-02-15T22:38:00.006+02:00

Cu ceva vreme in urma imi doream ca, atunci cand voi fi mare, sa devin inginer. Nu mai vreau asta pentru ca cineva mi-a spus ca inginerii au fost macaragii, inainte de a deveni ingineri. Si inainte de a fi macaragii, au fost sudori. Acum stiu ca eu nu pot deveni inginer pentru ca am fost sudor nu inainte ci dupa ce am fost macaragiu. Asta e, nu pot sa le am pe toate!

Prin pamant...

2010-02-15T22:20:00.006+02:00

S-a-ntamplat odata sa fiu cartita. Am auzit multa lume spunand ca nu e o chestie prea placuta sa sapi intruna prin pamant, insa mi-e mi-a cam placut. Si asta deoarece in timp ce scormoneam brazda, ascultam la casti muzica din filmul Gladiatorul. Pe astfel de sunete orice activitate devine intelectuala. Mi-am pus si ochelari mai apoi, ca sa fiu pe deplin rafinat. Si nu cred ca greseam. Viata nu era deloc chiar atat de grea...

Space...

2010-02-15T21:15:00.012+02:00

Cand zbor prin spatiu-mi place sa ma apropii de planete atata doar, sa simt cum vantul rece dinspre sud mi se strecoara-n plete. Apoi, s-alunec pe argintii inele precum la patinoar, ador.
Iar cand o raza de lumina in coltul ochiului apare, chemarea-i gata, ma-ntorc si ma grabesc catre maretul Soare. Ii sunt fidel si stie asta, voi reveni la el mereu. Si simt cum palmele mi le-ncalzeste, m-asteapta si ma ocroteste. Si in lumina de-aur orbitoare, ne bucuram ca existam, iar, fiecare. Apoi ma lasa iar ca sa colind prin ceruri, si iar ma cheama, si eu iarasi vin caci fericirea-i mare...

O banca

2010-02-08T12:40:00.002+02:00

Mie imi place sa stau pe banca in parc. M-am obisnuit asa de la varsta de trei ani. Vin in parc, vanez cu privirea o banca libera, si ma asez usor pe ea. In trecut, imi placeau mai mult bancile situate la umbra, acum ma intreseaza cele insorite. Si cele inchise la culoare ma atrag mai mult astazi, decat cele viu colorate. Iar daca nu gasesc nici o banca libera, stau in picioare, pret de cateva minute, pana ce se elibereaza una. E simplu, nu?

The Doors

2010-02-08T12:25:00.004+02:00

Am cunoscut o persoana careia ii placea nespus de mult sa deschida usi. Nu se putea opri din a face chestia asta. Cand vedea vreo usa inchisa, o deschidea si-o lasa asa, deschisa... I-am explicat si am incercat s-o ajut, sa se elibereze de obiceiul asta, insa rezultatul a fost unul greu de prezis. M-am molipsit si eu, insa eu procedam invers. Inchideam orice usa gaseam deschisa. De atunci, nu ne-am mai inteles... Ce puteam sa fac?

Mi-e frig

2010-02-08T11:53:00.003+02:00

Cand mie imi este frig fac niste lucruri destul de ciudate. Spre exemplu, imi tot misc mainile si picioarele, vorbesc tare, beau ceai fierbinte, pun haine suplimentare pe mine, adica ma imbrac mai gros si, eventual, ma arunc sub o plapuma, daca exista una prin apropiere. Stiu ca exagerez, n-ar trebui sa mai beau ceai fierbinte intr-o asemenea situatie dar nu ma pot abtine. Doar am spus ca fac lucruri ciudate...

Foi albe se hartie

2010-02-03T16:11:00.007+02:00

M-am gandit ca mie nu-mi prea plac foile albe de hartie. Chestia si mai ciudata este ca nici nu stiu de ce nu-mi plac, pur si simplu asa simt cand le vad. Probabil am avut vreo trauma in vreun vis al copilariei de care nu-mi mai amintesc. Tot ce stiu este ca nu-mi prea plac foile albe de hartie.
Cam atat! (in foto, o coala alba mototolita pe care nu o suport)

A fi sau a nu fi leu

2010-02-03T15:58:00.004+02:00

Daca ar fi sa aleg un animal in blana caruia sa-mi continui activitatea de zi cu zi, as alege sa fiu un leu. Si asta nu pentru ca el este regele junglei sau pentru ca nu are dusmani, ci doar pentru simplul fapt ca in blana lui fiind, nu e nevoie sa faci vreo activitate... As sta toata ziua la soare, bucurandu-ma de coama mea cea zburlita... Asa as face! Tu, nu?

O vioara

2010-02-03T15:45:00.003+02:00

Zilele trecute, cand afara ploua si era frig, m-am gasit trecand in graba pe langa o vioara. De fapt, nu era o simpla vioara ci una care canta la un om. Sunetele ieseau din acel om atat de frumos, incat n-am rezistat si m-am oprit in loc ca s-o ascult. Ce minunatie! Desi stropii mi se prelingeau pe fata, nu puteam pleca, eram vrajit. Cand, intr-un final, melodia s-a terminat, am felicitat vioara, i-am oferit niste ceara si m-am indepartat fredonand. As mai fi ramas, insa aveam intalnire cu o clarineta, si nu vroiam sa-ntarzii...

Somn agitat

2010-01-28T12:55:00.002+02:00

In timp ce dormeam, cu caciula si manusi si cu un picior scos afara din plapuma, am visat un moment rece, cu multa gheata, care se apropia de mine cu viteza din ce in ce mai mare. Cum am bagat piciorul inapoi la caldura, cum totul s-a transformat intr-o zi calduroasa de vara, care ma urmarea cu o viteza chiar mai mare. Singura scapare a fost sa ma trezesc... Ceea ce am si facut...
(filmul nu-i al meu ci al lui Sam Javanrouh, din Canada, topleftpixel.com)

Clipe

2010-01-25T14:39:00.001+02:00

Clipe. Momente. Secunde. Minute. Ore si Zile. Saptamani si Luni si Ani. Vieti. Zeci de vieti. Mii de vieti una dupa alta. Perioade. Evuri. Epoci. Istorii. Vid si Neant. Momente. Clipe...

Guma

2010-01-25T14:17:00.004+02:00

S-a intamplat odata sa mi se lipeasca o guma de mestecat pe talpa. N-am reusit s-o indepartez si pentru ca aveam multe drumuri de facut, am plimbat-o asa prin tot orasul. Cand am ajuns pe la Piata Romana, am remarcat ca disparuse. Mai tarziu am aflat, de la o alta guma de mestecat cu aroma de pepene, ca de fapt acolo voia sa ajunga, si ca rolul meu a fost de simplu curier... M-am intristat putin dar m-am si bucurat...

Totul tine de accent

2010-01-23T23:23:00.004+02:00

De astazi m-am hotarat sa vorbesc precum oamenii din Irlanda de Nord. Voi vorbi normal doar ca la sfarsitul frazei voi ridica putin tonul. Atata tot! Anul trecut am folosit accent japonez, iar acum doi ani, unul libanez. Nu mi-a mers prea bine insa. Cel mai bine m-am inteles cu oamenii acum trei ani cand am folosit accent din Kazakhstan. Nu stiu anul viitor ce voi face, poate primesc ajutor de la o pisica...

Chestii ciudate

2010-01-23T23:17:00.005+02:00

De la un timp, cu mine se intampla un lucru ciudat: cand am nasul infundat nu mai aud bine, iar cand nu mai aud bine nici ochii nu ma prea ajuta. Si asta n-ar fi nimic, insa cand nu vad bine, ma doare un genunchi si ma dor si degetele de la picioare. Si cand patesc asa stiu ca si umarul o sa ma supere in scurt timp... Iar cand umarul ma doare stiu ca trebuie sa mananc multe lamai ca sa-mi treaca nasul si ca sa reintru si eu in randul lumii. E simplu, nu?

Culoare 2

2010-01-19T21:07:00.004+02:00

Mie imi place ca iarna sa fie alba sau, primavara, copacii si campiile sa devina verzi. Fructele sa fie rosii si cerul albastru iar soarele galben. Stiu ca exagerez cu atatea pretentii insa asa mi-a spus bunica ca trebuie sa fie si tin ca lucrurile sa ramana astfel...

Culoare

2010-01-19T21:01:00.004+02:00

Cand mi s-a spus ca voi fi albastru-cer, nu mi-a convenit si am refuzat. Nici verde-frunza n-am vrut sa fiu. Mi-au oferit apoi un galben-lamaie, apoi un rosu-mar si, mai apoi, un violet-pruna. Cand au vazut ca nu accept nimic, m-au lasat sa fiu fara de culoare. La inceput m-am simtit bine insa apoi am realizat ca nu ma vede nimeni. Si am facut din nou cerere pentru o culoare... pe care, bineinteles, o voi refuza din nou.

In Japonia

2010-01-07T14:18:00.003+02:00

Am fost intr-o tara numita Japonia in care, ciudat, se vorbeste limba japoneza. Locuitorii se numesc japonezi si scriu folosind semne ciudate japoneze. Mancarea era si ea japoneza, locuintele, cu specific japonez, vestmintele, cu croiala japoneza, florile, strazile, pisicile, magazinele, toate japoneze. M-am speriat si am plecat de acolo mult mai repede decat planuisem. Ajuns acasa ma incerca o stare de bucurie pentru faptul ca nu mai exista nimic care sa ma lege de lumea pe care tocmai o parasisem, eram pe teren sigur. Insa cand bag mana in buzunar, gasesc un bilet de autobuz intru totul japonez. Am murit pe loc...

Rasul de preerie

2010-01-07T13:58:00.003+02:00

Cateodata, din senin, m-apuca un ras puternic care ma tine cateva minute bune. Nu conteaza unde sunt, clipele vesele apar cand ma astept mai putin si pana nu trec nu-mi pot continua activitatea. Adesea am fost pus in cateva situatii jenante de care, bineinteles, am ras mai tarziu in plus. Iar chestia care ma ingrijoreaza este ca reprizele de ras devin din ce in ce mai lungi si mai dese ceea ce ma conduce la ideea ca in curand nu voi face altceva decat sa fiu intr-o stare ilara continua. Probabil ca in momentul ala isi vor face aparitia scurte reprize de plans, aparute din senin, de care, bineinteles, voi rade...

Multime verde...

2010-01-07T13:48:00.004+02:00

Mai nou, imi place inghesuiala. Daca ma nimeresc intr-o multime care nu se misca, te apasa pana iti ies toate gandurile din tine si din care nu exista vreo sansa sa mai scapi vreodata, ei, bine, cand sunt intr-o astfel de postura, sunt cel mai fericit. Acum chiar caut asemenea momente in viata mea... Acolo unde vezi cea mai mare coada si inghesuiala, sigur voi fi acolo traind clipe de adevarata bucurie. Va invit pe toti sa-mi fiti aproape, sa experimentati alaturi de mine clipe minunate... Va astept!

Lumini in noapte, iarna...

2010-01-07T13:35:00.002+02:00

Desi Sarbatorile au cam trecut, postez aici un filmulet al lui John Carey de la http://fiftyfootshadows.net. Imagine, culoare, mult negru si multa muzica. Deocamdata atat.

Un pian...

2009-12-10T22:03:00.003+02:00

Cand ma-ntorceam ieri de la munca, gasii un pian asezat langa un copac. Am fost intrigat sa intalnesc un astfel de instrument, de o asemenea marime si greutate, liber pe strada. Dau sa plec, insa pianul ma abordeaza si ma implora sa-l ajut sa fuga caci nu vrea sa se mai intoarca la vechea lui viata. Cum sunt saritor la nevoie, aprob, si-l trag cu o miscare rapida de o pedala direct in geanta. Apoi, cu pas grabit ma-ndrept catre autobuzul care tocmai sosise in statie... De-atunci, va garantez, e fericit. In fiecare uichend mergem la pescuit si, pe langa paste cu ciuperci, e tot ce-si doreste...

Sudoku

2009-12-10T21:52:00.002+02:00

Stand in metrou pe scaun si urmarind cum omul de langa mine completa un joc sudoku intr-o revista, am realizat urmatoarele: 1. Nu exista moarte cu adevarat pentru om. 2. Odata creeat, spiritul omului nu se mai poate transforma in ne-spirit. 3. Mai sunt multe de aflat despre adevarata noastra putere. Iata cate lucruri interesante am aflat de la un simplu joc dintr-o revista...!

In ploaie

2009-12-10T21:39:00.003+02:00

Afara ploua. E joi si stau in casa. E seara. Deodata, ma ridic de pe scaun, imi scot toate hainele si alerg nud printre stropii care cad din cer. Stau printre ei vreo jumatate de ora, alergand si tipand, si apoi ma-ntorc inauntru. Ma sterg, ma imbrac si ma asez din nou pe scaun ca si cum nimic nu s-a-ntamplat. A fost vis? Mi-am imaginat doar? Cine poate sti?

Dupa o suta de mii de ani...

2009-12-10T21:06:00.005+02:00

Ma-ntorc acasa dupa o suta de mii de ani petrecuti in spatiu. Eu sunt acelasi, sunt neschimbat, insa aici totul e diferit: soarele e rosu, aerul necacios si greu de respirat iar plantele nu mai sunt verzi ci au o culoare noua, pentru care nu gasesc nume. Iar oamenii, ei, bine, oamenii nu mai sunt oameni. Au redevenit salbaticiuni, fiare ciudate care se vaneaza una pe alta pentru a supravietui si a se adanci si mai mult in involutie. Tot ce-am construit vreodata a disparut, n-am gasit nici macar o urma cat de mica a vechilor civilizatii. Totul a fost in zadar... Am scos capul din noroi o secunda, ne-am bucurat si apoi ne-am afundat la loc... Iar peste tot atatia ani, cand pe Pamant nu va mai exista decat piatra rece, voi fi singura fiinta ramasa, invartindu-ma, singur, prin cosmos...

Iepuri

2009-11-27T23:43:00.004+02:00

Cu vreo 2 ore in urma, cineva mi-a aratat o poza in care apareau 6 iepuri. Cum sunt iubitor de statistici, am luat o foaie de hartie si un creion si m-am apucat de treaba: asezati doi cate doi, in trei grupuri, erau fix 6 blanosi. Informatia continuta in poza era precisa! Am numarat 12 urechi lungi, 24 de picioare imblanite si 6 cozi stufoase. 6 nasuri miscatoare, 12 ochi maro si 12 obrajori de catifea. Eram oarecum linistit insa cand intorc poza pe partea cealalta, mai gasesc inca 6 iepuri, la fel asezati si ordonati. Luati per total, dispuneam acum de 12 indivizi, 24 de urechi identic de lungi, 48 de picioare, 24 de ochi bulbucati insa doar 11 cozi moi. Unul dintre iepuri nu avea coada iar chestia asta m-a demoralizat si m-a deprimat atat de mult incat am renuntat la toata statistica si am plecat sa cumpar niste morcovi portocalii...

Cand eram miner...

2009-11-27T23:21:00.004+02:00

Cand eram miner sapam toata ziua si toata noaptea in pamant. Habar nu aveam ce e ala soare si nici ca exista nu stiam. Unii au incercat sa-mi explice despre lumina si despre caldura, insa n-am priceput nimic. Asa se face ca au trecut anii iar eu n-am aflat inca ce e ala soare, de ce lumineaza, de ce incalzeste si de ce exista. Insa stiu totul despre noapte si intuneric...

O planta

2009-11-27T23:10:00.004+02:00

Pot sa spun cu mandrie ca detin o planta de apartament care nu mai doreste sa bea apa. Vrea doar tuica. Am facut odata greseala sa-i pun la radacina niste bautura ramasa pe fundul paharului, si de-atunci nu ma mai pot intelege cu ea. Daca nu-i asigur doza zilnica de alcool (care tinde sa creasca cu fiecare zi), ma trezeste noaptea din somn cu zgomot de frunzis si o tine tot asa pana dimineata. Am cautat diferite solutii la problema mea insa n-am reusit nimic. Pana la urma, am realizat ca ea e cea care are dreptate. Lumea asta e asa cum e, cruda si rea, si singura modalitate de a-i rezista este sa fim mai tot timpul veseli...

Uitare...

2009-11-19T23:49:00.002+02:00

M-am hotarat sa dau uitarii niste lucruri ca sa ma pot bucura din nou de ele. Astfel, luni voi uita tot ce contine cartea mea favorita, marti si miercuri, nu voi mai fredona muzica pe care-o ador iar joi, voi pierde toate imaginile si impresiile din calatoriile pe care le-am facut. Vineri urmeaza sa renunt la tot ce-am simtit cand aveam in fata mancarea preferata iar sambata si duminica ma voi concentra mult de tot ca sa nu mai stiu cine sunt. Daca-mi reuseste, probabil, nu voi mai ajunge aici, pe blog, prea curand…

Ciudat!

2009-11-19T23:48:00.000+02:00

Mie imi place sa aplaud cu o singura mana. Stiu ca nu e prea corecta chestia asta insa n-am ce face, trebuie sa-mi ascult imboldul interior. Iar cand societatea ma apasa cu ale ei reguli rigide, nu-mi ramane decat sa alerg intr-un picior cat mai departe de ea. In intimitate pot vedea lucrurile asa cum vreau, cu oricare dintre ochi. Si asta e o adevarata fericire!

Ideea de copac...

2009-11-19T23:45:00.001+02:00

Pe mine ideea de copac ma enerveaza cumplit. Am mers la psiholog si acesta mi-a explicat ca, pesemne, am fost alergat de unul in copilarie si asta mi-a schimbat toata viata. Am stat si m-am gandit si s-ar putea sa aiba dreptate doar ca nu mai reusesc sa-mi aduc aminte daca el ma alerga pe mine sau eu il alergam pe el. Cand voi afla, soarele va rasari poate, din nou, pe strada mea...

Sunt rebel!

2009-11-19T23:43:00.000+02:00

Azi e miercuri si sunt rebel. De mic am adoptat acest obicei si nu l-am tradat niciodata. Astazi, deci, e ziua in care spun societatii ca nu-mi convin regulile ei si tot astazi ma voi duce la magazin si, dupa ce voi plati produsele cumparate, voi refuza bonul. Il voi refuza si o voi lua spre iesire cu pas grabit, voi fugi chiar, si ii voi lasa pe toti in urma mea inmarmuriti de un asemenea gest cu adevarat iesit din comun. Poate voi deschide ochii si altora care ma vor urma. Viva la revolucion!

E toamna!

2009-11-19T23:40:00.003+02:00

Am observat in ultima perioada un lucru interesant. Frunzele copacilor devin din verzi, galbene, iar zilele devin mai reci si mai intunecate. Cineva mi-a spus ca e firesc sa fie asa pentru ca ne aflam in anotimpul numit toamna, insa pentru mine este un lucru nou. Pe planeta mea nu exista toamna, nici vara sau iarna. Nu exista nici un anotimp, nu exista nici macar aer, nici apa, nici copaci, nici cer, nu exista nimic. D-asta am venit aici, ca sa profit de bogatia asta de "detoate" de pe planeta voastra.

Cu geanta pe umar...

2009-10-07T15:04:00.004+03:00

Am vazut in departare un om cu o geanta pe umar si m-am speriat pentru ca in orasele in care traim, nimeni nu a mai vazut un astfel de om de mii de ani. Sta scris in cartile noastre de istorie, mai precis in Cronica din Piele Galbena, ca ultimul om cu o geanta pe umar, a fost vazut in anul 4556, chiar inaintea razboiului cu barbarii roz. Nu stiu daca aparitia lui in zilele noastre ar trebui sa fie un motiv de ingrijorare insa pentru a fi sigur voi scoate trei galeti cu apa din fantana si voi stropi cu ele cele doua straturi cu varza acra fara radacina din spatele casei. Acum sunt linistit!

Mi-e sete!

2009-10-07T14:52:00.004+03:00

E noapte si-n intuneric imi deslusesc corpul cum doarme. Il vad cum sta acoperit, odihnindu-se. Il las in pace si ma ridic din pat pe niste picioare moi si nesigure, care se scurteaza si se lungesc dupa voia lor, indreptandu-ma catre bucatarie. Sunt cuprins de sete. Plutesc usor, dand din brate, inotand... Merg destul de incet, ca-n vis, iar cand ajung in fata canii cu apa n-o pot ridica. Trebuie sa ma-ntorc si sa-mi trezesc corpul, sa-l aduc in bucatarie si sa-l pun sa-mi dea de baut. Insa cand il vad cum doarme atat de adanc, mi se face mila si imi aman proiectul pentru dimineata, cand ne vom trezi din nou amandoi...

Castane castanii

2009-10-07T14:21:00.006+03:00

Cand vine toamna, obisnuiesc sa adun castanele cazute pe jos din copaci. In fiecare zi, iau cu mine doua-trei castane umede si reci, pe care le bag in buzunar si le tin acolo pana seara. La finalul zilei, cand le scot afara, le gasesc lipsite de stralucire si usor uscate, de parca mi-au daruit mie toata energia si speranta continute in ele... Insa eu nu le las sa-si piarda rabdarea ci le pun in pamant pentru a-si indeplini visul... Deja nu mai vad orizontul de ramurile castanelor din anii trecuti...

Dorinte

2009-09-28T15:19:00.005+03:00

M-am gandit ca ar fi bine sa ploua si a plouat. Sau mi-a trecut prin cap ca ar fi potrivit sa se amane filmul preferat si s-a amanat. Si durerea din picior a plecat, c-asa m-am gandit, si supararea iubitei a disparut, si proiectele au iesit exact cum imi doream, si autobuzul a venit la timp, si soarele a incalzit aerul exact cat a trebuit, si vacanta s-a derulat precum am sperat, si totul s-a-ndeplinit asa cum am zis ca as vrea sa se intample. Ce plictiseala!

Valuri

2009-09-28T15:06:00.007+03:00

M-am dus la cumparaturi si mi-am cumparat cateva valuri. De-abia am reusit sa le bag in geanta, atat de zbuciumate erau, insa le-am luat cu binisorul, le-am vorbit frumos si le-am spus ca n-au de ce sa se teama. Cum ajungem la apa, va dau drumul, le-am spus. S-au scuzat ca au reactionat atat de violent si s-au linistit. Cat calm poate aduce un val care tocmai s-a linistit! Acum stau pe soseaua lunga cat vezi cu ochii si fac autostopul aratand cu degetul spre mare. E bine sa ai o misiune!
(imagini luate de pe blogul Reverse Road)

Muzica pe strada mea

2009-09-17T16:04:00.004+03:00

O trupa de muzicanti a sosit pe strada mea si m-a trezit din somn. Ca sa inceteze, am aruncat dupa ei cu ce-am putut: cu apa, cu cartofi, cu miere si apoi imediat cu fulgi, cu baloane cu apa, am tras cu cornete cu ac, am aruncat cu oua, mere stricate, o pisica, 3 carnati de porc proaspeti, un pepene si vreo 7 castraveti. N-am reusit sa-i alung! In final, n-am avut incotro si am aruncat cu bani. Tare trupa! (am aflat mai tarziu ca e vorba despre Patrick Watson / Part 4 - A Take Away Show)

District 9

2009-09-17T15:41:00.004+03:00

Extraterestrii traiesc cu noi de 28 de ani si de-abia acum a iesit muzica filmului pe CD. Mi se pare o lipsa de respect pentru rasa umana, sa tina totul secret atata timp! Si trebuie sa mai platesti si vreo 15 dolari ca sa-l poti asculta cum trebuie, sa te bucuri de niste ritmuri sensibil africane, niste viori si niste percutii tot de prin continentul negru, de prin stanga lui, mai exact... Album destul de scurt insa cu continut interesant asa ca cine pune primul mana pe el sa intre aici si sa-si spuna parerea... tot de tip african, bineinteles...

Monkey

2009-09-16T12:27:00.004+03:00

Daca cineva va intreaba ce credeti despre maimutele din Africa, cele care inca dorm dupa ce ora 9 a sosit, sa nu raspundeti. Este o capcana! Eu am cazut in plasa, mi-am spus parerea si m-am trezit imediat in jungla, atarnat de niste liane si cu o pofta nebuna de fructe. Sansa mea a fost ca am raspuns la un concurs la radio in care mi se cerea sa spun ce cred despre situatia dezastruoasa a omenirii. Am raspuns prin cateva urlete si m-am trezit brusc iar om. Ce bine e!

Din Africa

2009-09-16T12:12:00.003+03:00

Pentru ca n-aveam ce face si ma plictiseam, am creat in imaginatie un personaj cu care am vorbit minute in sir. L-am numit Francois Mutembe Zambizi. Si pentru ca aceasta creatie a mea traieste in Africa, m-am delectat cu povesti despre soarele fierbinte, pamant rosu, animale salbatice si banane. I-am spus si eu cate ceva despre tara mea si s-a aratat dispus s-o vada cu ochii lui. Acum trebuie sa caut tot prin imaginatie vreun ghid care sa se ocupe cum trebuie de acest personaj din Africa, caci eu nu cred c-o sa am timp...

Din alta viata, cred...

2009-09-11T15:16:00.006+03:00

Nu de putine ori s-a intamplat sa gasesc portofele pierdute pe jos. Stiu ca nu e frumos insa eu nu le inapoiez proprietarului chiar daca stiu cine e. Si nici nu ma intereseaza ce contin portofelele respective. Tot ce vreau este sa continui sa le gasesc. E o nevoie inexplicabila cu radacini intr-una din vietile mele anterioare in care probabil aveam o nevoie bolnavicioasa de a pierde portofele, pe care nu incercam si nici nu doream sa le mai gasesc... Viata asta e tare ciudata!

La umbra

2009-09-11T14:29:00.003+03:00

Cand am iesit afara ieri dimineata, soarele de-abia se itise la orizont iar umbra mea pe asfalt era atat de lunga incat cu greu am reusit sa ajung la munca fara sa o accidentez sau fara sa o incalcesc in vreun tufis... Spre seara, n-am mai putut s-o protejez si multi pantofi s-au grabit peste ea fara nici o scuza. Mi-a luat o ora ca s-o spal si sa ma asigur ca e din nou multumita si fericita...

Cu gat, fara gat...

2009-09-11T14:11:00.004+03:00

Cand am intrat ieri in metrou, am vazut un om fara gat. De fapt, probabil, avea gat dar era atat de scurt incat putea fi considerat ca nu exista. Capul era, practic, lipit de trunchi. Insa nu era doar asta chestia ciudata. Cand m-am uitat in jurul meu, am observat ca nici unul dintre calatori nu prezenta vreo urma cat de mica de gat. M-am speriat putin, insa m-am gandit ca unui tip cu gatul lung ca mine nu trebuie sa-i fie frica niciodata... Norocul meu a fost, cred, ca am coborat la a doua statie caci altfel cine stie ce se-ntampla...

Lupte grele

2009-08-09T19:16:00.006+03:00

Am avut un vis ciudat. Ma gasesc in mijlocul unei lupte, disperat, invartind sabia in toate directiile pentru a ramane in viata. Trebuie sa rapun si sa ma feresc de fiecare om din jurul meu. Este momentul in care devin un animal, o fiara ranjind si urland in fata oricarei amenintari. Deodata, simt durere in picior, o sageata ma strapunge. O alta imi juleste bratul. Cad in iarba noroioasa si rece. Incerc sa ma ridic insa e prea tarziu, o sabie ma patrunde si ma tintuieste locului. Astept pana imaginea se intuneca si ma trezesc. Am scapat...

Motan somnoros

2009-08-09T19:14:00.001+03:00

Se intampla de multe ori sa ascult muzica cu motanul ghemuit langa mine. Insa mie nu-mi convine chestia asta deoarece atunci cand motanul adoarme, cand il impresoara niste inceputuri de vise, urechile lui absorb muzica pe care as dori eu s-o ascult. Totul se aude din ce in ce mai incet in jurul meu, pe masura ce motanul se adanceste in somn. E inutil sa maresc volumul... S-a intamplat odata sa viseze atat de tare incat nu se mai auzea nici un sunet, moment in care s-a trezit brusc din cauza linistii...

Potter Harry

2009-08-09T18:45:00.007+03:00

De dimineata, cand am iesit din metrou, l-am intalnit pe Harry Potter. L-am urmarit pana a disparut intr-un nor de stele magice, probabil s-a grabit sa scape de eventualii urmaritori... Apoi, spre pranz, in tramvai fiind, l-am revazut. Se certa cu controlorul fiindca n-avea bilet. Ca sa evite o situatie neplacuta, si-a folosit din nou bagheta magica si s-a facut nevazut. Spre seara, aceeasi poveste. Il vad la coada la pateuri cu branza, scotocindu-se prin buzunare dupa ceva maruntis. Cand si-a dat seama ca nu are nici un ban, a disparut. Desi stapaneste destul de bine arta magiei, cred ca e un copil destul de chinuit...!

Combinatie

2009-08-06T11:25:00.006+03:00

De obicei nu postez imagini cu masini pe blogul asta, pentru ca nu vreau ca traficul pe el sa creasca la cote ametitoare. Le-am pus totusi pentru ca-mi place cum se asorteaza culoarea masinii cu cea a ochilor gandacelului ce sta pe clopotnita bisericii. Intr-adevar, o combinatie unica si nemaintalnita...

Howl's moving castle...

2009-08-02T16:28:00.007+03:00

Cand is cu oile la pasune, totul verde-n jur si-i liniste, imi place nespus sa privesc animeuri japoneze. Apai, io stiu ca asa se numesc ele, insa nu stiu de unde vin de fapt si cine le-a facut. Si mai ales, nu-nteleg o iota din ce spun personajele colorate de se agita pe ecran. Insa muzica care vine odata cu imaginile, e minunata... Singurul lucru ce ma necajeste este ca, uneori, mai pleaca brambura cate-un miel, si trebuie sa ma intrerup si sa ma duc sa-l aduc indarat... in rest, branza dulce si lana!

Drum bun!

2009-08-02T15:30:00.004+03:00

Am observat ca se intampla un lucru foarte ciudat de la un timp pe planeta noastra. Unde exista un drum, exista si o bicicleta lasata pe marginea lui. E a nimanui si apare spontan odata cu terminarea drumului. E un fel de concluzie sau o semnatura, o dovada si o asigurare ca drumul e gata. Daca te nimeresti atunci cand apare, e a ta! Insa apare intotdeauna intr-alt loc asa ca atunci cand drumul e pe cale de a fi terminat, ia-o usor de-alungul lui si tine ochii deschisi si mari cu speranta ca la sfarsitul serii te vei intoarce acasa pe doua roti...

Shadow Man

2009-08-02T14:51:00.004+03:00

Am petrecut cativa ani in chip de umbra, si pot sa spun ca a fost o perioada foarte interesanta.
Daca unii dintre voi ar crede ca lumina soarelui mi-era cel mai mare dusman... ei, bine, v-ati insela. Dimpotriva, cand razele lui bateau cel mai tare, eu eram cel mai puternic, dar eram oarecum lipsit de libertate. Trebuia sa stau lipit de vreun stalp sau, cand se deschidea vreo usa, trebuia sa fiu prezent acolo. Noaptea, insa, incepea adevarata viata. Libertate totala, distractie si petreceri pana dimineata, cand ma alaturam din nou vreunui obiect care avea nevoie de o umbra. Trebuia sa-mi castig existenta cumva!

Pisica alba pe carare...

2009-08-02T14:23:00.003+03:00

Mergand pe o poteca pietruita am ajuns la o casa din lemn alb unde m-astepta o pisica la fel de alba. Mi-a vorbit si mi-a spus s-o apuc spre vest, catre mare. Acolo, a continuat ea, voi gasi o poteca pietruita pe care sa merg pana dau de o casa alba. Ce voi face atunci, voi afla de la o pisica alba care-mi va indrepta pasii catre mare si catre o poteca pietruita... Asa am facut si tot ce-am obtinut au fost o mare ameteala si o cumplita durere de cap.

Pastile

2009-07-24T11:18:00.000+03:00

Uneori am nevoie sa iau pastile pentru ochi, de fapt, niste vitamine venite tocmai din America. Chestia ciudata este ca atunci cand le iau, vad lucrurile ca la New York. Mi se intampla la fel si cu aspirinele de la Bayer, parca traiesc in Koln. Ca sa-mi revin din calatoriile astea iau repede un antinevralgic facut la noi. Imediat ajung in Braila, unde e o plictiseala de nu mai stii de tine, insa e mai bine decat in America: inghetata e mai ieftina...